Prezentul fără staniol și pretexte: Dinamo București tremură la retrogradare în ultima etapă. De ce? Pe baza unei analize atente și profunde a întregului sezon alb-roșu și a informațiilor din culise, să avem curajul pentru o perspectivă amplă, fără pretenții exhaustive. Singurul subiectivism de care pot fi acuzat este cel al unui… stelist. Realitate pe care nu am evitat-o vreodată.
Nu știm ce se va întâmpla dacă Dinamo retrogradează azi. Dar, foarte probabil, dacă evită dezastrul, vom trăi un triumf artificial construit pentru a fi confiscat tocmai de principalii artizani ai contextului păgubos. Pe principiul: „am salvat Dinamo de la înec, ce mai contează că tot noi am împins-o în larg”.
Deși Dinamo București, cu puterea și potențialul acestui brand, cu forța suporterilor fără similaritate de fapte și idei în tot fotbalul nostru, cu istoria și profilul clubului, n-ar avea ce să caute aici! La terapia intensivă a unui campionat mai degrabă echilibrat prin nivelul general scăzut.
Supraviețuirea ar avea toate șansele să urmeze în reacția conducătorilor dinamoviști de azi o meschină schemă politicianistă pe care am tot trăit-o. Ei au preluat Dinamo la greu. Ei au adus Dinamo la greu. Cum ambalăm asta? Lecția politicului: te ia „din foame”, îți dă speranțe cu roaba, te lasă în foame și îți cere aplauze pentru că, totuși, nu ești încă… mort!
3 iunie 2023. Dinamo București revine în Superliga după un sezon de L2, la capătul unui baraj cu FC Argeș, 8-5 per total: spectacol, insinuări, emoție. Rămâne promovarea. Cei doi acționari majoritari Red & White, conducătorii clubului ca să nu ne pierdem în detalii, oferă declarații pornite evident dintr-un PR comun extrem de prost pregătit:
Administratorul special de la acea vreme, Vlad Iacob, completează uluitor tabloul vorbind despre o clasare în prima parte a Superligii pentru Dinamo la capătul acestui sezon după revenire.
Firește, nimeni n-a văzut până azi un joc îmbunătățit constant, bun și tot mai bun!, fotbalul plăcut, sistemul bun (oare la ce se referea Nicolescu?!). Dar toți dinamoviștii trăiesc emoțiile retrogradării. Întrebările ard însă în altă direcție:
De-aceea e cuvântul „înșelătorie” în titlu.
Pe fundalul conducătorilor, din vestiar, Ahmed Bani trâmbița că „Dinamo joacă fotbal-șampanie”. Din exterior, cel puțin două voci retezau în intervenții găzduite de ProSport acest iureș. Un iureș care te făcea să crezi că Voicu și Nicolescu dorm pe saci de bani, înveliți cu manuale de succes în management sportiv, ba și cu legitimații de antrenor la gât, și e doar o chestiune de timp până când Eugen Voicu va răsuci mustața pe imn de Champions League iar Andrei Nicolescu va îmbrăca tricoul „Keep calm and beat Barcelona”.
Florin Prunea și Dinu Gheorghe, oameni hârșâiți prin mai toate luminile și umbrele fotbalului nostru, au tras clopoțelul. Nu i-a auzit nimeni, în pocnet de șampanii e greu să înghiți punguțe cu fiere.
Prunea, în stilul său: „Puneți 15 milioane de euro pe masă, faceți echipă și vă bateți la titlu! Altfel, nu se poate!”. Dinu „Vamă”, direct: „Domnule Nicolescu, ușor că vă prinde radarul”.
Cei doi veneau obosiți de pe un drum pe care Andrei Nicolescu se trezise amețit de numărul fanilor și intensitatea dragostei lor, un drum pe care se zbenguia infantil oferind cu autoritate nădejde și siguranță.
Să trecem la fapte. Nicolescu și Voicu au aflat curând, în euforia promovării, că Dinamo are interdicție la transferuri. Primul meci pentru Dinamo București în Superliga a fost pe 17 iulie 2023. Interdicția a fost ridicată pe 10 iulie, cu doar o săptămână înainte de meci! Pentru că abia atunci s-au plătit cei 570.000 euro datorii către Nemec, Gol, Puljic, Albentosa și Akpala.
Practic, antrenorul Ovidiu Burcă și clubul Dinamo București au ratat șansa ca fotbaliștii cu care s-au înțeles înainte de startul sezonului să facă pregătirea și să se integreze în echipă!
De aici vin alte întrebări. N-au avut Voicu și Nicolescu cei 570.000 euro ca să plătească mai rapid și să ofere echipei șansa reală la un start firesc în campionat? Mai ales când era clar că viitorul sportiv pe termen scurt, cel puțin, al lui Dinamo depinde enorm de transferurile acestea, privind spre lotul cu care s-a promovat?
Dacă n-au avut acești bani, cât de serios a fost de la început tot proiectul lor și cum au putut să declare la promovare acele enormități?
Dacă au avut acești bani, n-au plătit pentru că n-au știut, pur și simplu, ce impact uriaș va avea măcar asupra primei părți de sezon regular această decizie?
Costin, Began și Politic au fost singurii jucători români aduși în vară la Dinamo. Ricardo Grigore se întorcea după împrumut. Geani Crețu, la fel, dar a fost împrumutat mai de parte. În iarnă, singurul român sosit, Cristian Licsandru, fotbalist cu 152 de minute în ultimul an, refuzat de ultima clasată din Liga 2, care a primit la alb-roșii numărul purtat de Cornel Dinu. Un caz misterios, se vorbește că prietenia dintre Andrei Nicolescu și fratele lui Licsandru, notar, ar fi contat mult în toată povestea. Toate detaliile au fost prezentate AICI, în exclusivitate de ProSport.
Așadar, Costin și Politic, singurele transferuri românești cu impact pentru echipa de start, după cum vedem acum, retroactiv. Began, Grigore și Licsandru, „la număr”. În schimb, au fost aduși 14 fotbaliști străini. Nimic nu garanta că, dacă erau români, Dinamo nu ajungea unde este astăzi. Dar… acești fotbaliști au adus-o unde au adus-o!
Și atunci: cât fotbal știau Voicu și Nicolescu, de ce nu s-au documentat pe parcurs și mai ales de ce n-au fixat măcar în organigrama clubului personaje cu competență fotbalistică reală care să îi ajute? Pentru că avem următoarele evidențe.
Cvasitotalitatea stranierilor din Superliga sunt „mercenari”. Numeri pe degetele de la o mână străinii sosiți care au avut ulterior un parcurs superior Superligii (Dubarbier, Thereau etc.), iar toți au sosit la echipe având statut de top 3 în România, nu la cluburi nou-promovate!
Cu „mercenarii” de o oarecare valoare, dar neapărat aleși atent!, faci saltul de la o echipă medie spre una de cupe europene (vezi Sepsi) sau faci diferența în lupta la titlu. Nu te salvezi de la retrogradare.
Dunărea Călărași, nou-promovată ca Dinamo, a transferat 14 mercenari și s-a ales praful. Poli Iași a retrogradat în 2021 după ce a adus 13 străini de „profilul Dinamo”. Anul trecut, CS Mioveni, aceeași soartă, cu 9 străini.
Dacă ne uităm la valul de străini aduși în iarnă, mai ales, de ce a crezut Dinamo că te salvezi de emoții într-un timp extrem de scurt dacă valoarea jucătorilor aceștia, câtă este ea, nu e dublată de coeziune, implicare totală, înțelegerea spiritului și menirii acestui club?
De ce să-i pese lui Edgar Ie, după Lille, Trabzonspor și Feyenoord, sau fratelui lui 🙂 dacă se salvează sau nu Dinamo? Ce să-l mâne în luptă pentru Dinamo pe Velkovski, om cu aproape 50 de meciuri pentru Macedonia de Nord, cu bani strânși în Arabia Saudită, fost la EURO 2020? Ori pe Gnahore, la 30 de ani, după Serie A, Ligue 1 și bani din China?
Ce declara Andrei Nicolescu la start de sezon? „Ţinta noastră e să facem un sistem, nu să transferăm jucători doar pentru că sunt nişte nume”. Nimic de spus în plus.
O analiză onestă a ultimelor sezoane din Superliga, cel puțin de când funcționează sistemul actual, cu 16 echipe în campionat și sezon regular urmat de play-off și play-out, ne arată că, în ciuda senzației de prăbușire de toamna trecută, cele 29 de puncte cu care Dinamo București a încheiat sezonul regular ar fi trebuit, statistic, să nu o aducă în postura meciului decisiv pentru evitarea retrogradării în ultima etapă.
După înjumătățirea punctelor, în play-out, s-a accentuat criza din clasament. Cu Zeljko Kopic.
Rămân la părerea, subiectivă, că sunt multe lucruri bune care țin de profilul, expertiza și pregătirea croatului și pe care acesta le-a adus la Dinamo. Poate cel mai evident ține de fotbalul direct și coerent cu care a înlocuit o echipă înfundată, devenită incapabilă să puncteze, din finalul mandatului Ovidiu Burcă.
În același timp sunt întrebări care explică și completează dimensiunea amărăciunii de azi:
Revenim la Andrei Nicolescu și Eugen Voicu. De ce sunt ei principalii vinovați pentru postura în care Dinamo București este azi, 12 mai 2024?
Pentru că Andrei Nicolescu a preluat din toamnă inclusiv frâiele de administrator special după ieșirea/alungarea din scenă a lui Vlad Iacob, în toamna trecută, apoi și-a asumat în direct, la emisiunea Exclusiv Dinamo a ProSport răspunderea pentru partea sportivă.
Pentru că el a declarat că „Ovidiu Burcă e parte din proiect şi vrem un model pentru fotbalul românesc cu stabilitate şi prognoză”. Dar a profitat de faptul că Burcă nu iese și vorbește despre carențele evidente de proiect, apoi a renunțat la el. Iar cât despre model pentru fotbalul românesc… Singura stabilitate este că Dinamo în iunie 2023 era la ușa Superligii, unde e și acum. Doar că atunci scria „veniri” pe ușă, acum scrie „plecări”.
Care este prognoza marca Andrei Nicolescu dacă scouting-ul l-a pierdut pe Glăvan de la conducere, dar pe final de campionat oamenii de bază ai lui Kopic sunt tot cei aduși în mandatul Glăvan, adică Abdallah, Homawoo, Golubovic, Gregorio, Politic?
Cât de finanțatori sunt Nicolescu și Voicu dacă jucătorii cu salarii peste 10.000 de euro au fost aduși doar în iarnă, după ce au apărut banii de la Renovatio?
Eugen Voicu declară: „Dinamo înseamnă iubire, înseamnă respect, caracter. Țin foarte mult la acest cuvânt”. Și tot Eugen Voicu
Cum ar trebui să accepte tribunele și cum ar trebui să îl trateze mediul de afaceri în urma acestui fapt?
Dinamo București, club cu datorii de aproximativ 5 milioane de euro dispărute prin aprobarea planului de reorganizare din toamna 2023, ar fi trebuit să evolueze. Eliberat de datorii masive, bazat pe presupusa expertiză și siguranță financiară conferite de promisiunile Red & White.
De la fotbalul-șampanie trâmbițat de Bani s-a ajuns, însă, la o țuică de pufoaică fotbalistică marca Nicolescu & Voicu. Suporterii sunt forțați să o bea. Altfel n-au cum, buzele lor altceva nu știu decât Dinamo din cântece și gura căscată după goluri de poveste, din alte vremuri.
Cea mai dură lovitură pentru Dinamo București nici nu ar fi retrogradarea, în această seară. Pe termen mediu și lung, cea mai gravă consecință deja s-a împlinit, prin tot ce s-a întâmplat în acest sezon:
La promovare, vara trecută, Ovidiu Burcă rostea acoperit de confetti reverența față de fani: „Suntem aici datorită lor, datorită unor nebuni care nu au abandonat clubul ăsta”.
Parafrazând amar, dinamoviștii mei rivali, astăzi „sunteți aici din cauza lor, din cauza unor conducători care nu au abandonat clubul ăsta”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER